GB ASM

Grădina Botanică (Institut) a Academiei de Ştiinţe a Moldovei

complexul de sere

                                                                                                              Complexul de sere

              Colecţia de plante tropicale a Grădinii Botanice (Institut) a AŞM este amplasată pe o suprafaţă de  2160 m2, reprezentată de 2504 taxoni, ce aparţin la 133  familii şi 614 - genuri, grupate convenţional în trei grupuri: I – plante suculente (inclusiv fam. Cactaceae Juss.), II – plante subtropicale (din regiunile umede şi uscate) şi III – plante tropicale. În colecţie sunt prezente specii cu o vârstă de peste 50 de ani cum ar fi: Cycas circinalis L., C.revoluta Thunb., Consolea rubescens Lem. etc.

Genofondul de plante tropicale, include toate formele vitale de plante erbacee, arbustive şi arbori (Eucaliptus L. Herit., Callistemon R.Br., Casuarina L. ex. Adans., Ficus L. etc)

         Plantele suculente (grase sau cărnoase) numără cca 50% din numărul total de taxoni şi este amplasată pe suprafaţă de 720 m2.

Insuficienţa apei în mediul înconjurător a condiţionat modificarea plantelor în scopul acumulării apei în toate organele plantei. În dependenţă de faptul în care organ se depozitează, se deosebesc suculente de frunză, de tulpină şi de rădăcini.

Plantele gen. Agave, (suculente de frunze) originare din America Centrală şi de Sud sunt reprezentate de Agave sp., Yucca sp., Dasylirion sp, etc. Sunt utilizate ca materie primă în diverse ramuri, ca plante decorative, obţinerea frânghiilor, plase pentru pescuit (Agave sisalana), hîrtie şi stofă (A. fourcroydes), alimentaţie (A. atrovirens) etc.

În natură agavele înfloresc la al 10 – 15 lea an, sunt specii ce înfloresc la vârsta de 50 – 100 ani. Inflorescenţa atinge h=10 m şi deţine cca 10 mii de flori.

Fam. Nolinaceae este reprezentată de Nolina – „arborele butelie” din Mexic. Baza tulpinii poate atinge un metru în diametru, aceasta servind ca rezervor pentru acumularea apei.

Euforbiile (Euphorbiaceae), suculenţi de tulpină, originare din Africa de Sud şi Sud-vest, reprezentate prin cca 25 taxoni: E. tirucali, ating h=5 m şi dezvoltă o coroană foarte numeroasă cu ramuri verzi, E. grandidens – asemănător cactuşilor, cu tulpina tetramuchiată, cu ghimpi cenuşii şi bruni, E. milli cu flori mici de culoare roşie, cu o perioadă îndelungată de înflorire, E.grandicornis, E.caput–medusae cu decorativitate înaltă etc.

Colecţia de plante din fam. Crassulaceae, cca 180 taxoni din genurile Aeonium, Crassula, Echeveri, Kalanchoe, Pachyphytum, Sedum, Senetio etc. originari din America de Nord şi Centrală, Africa de Sud. Aceste plante acumulează apa în tulpini şi în frunze. Denumirea familiei cât şi a genului Crassula provine de la latinescul „crassus” – gros. Este foarte răspândită Crassula arborescens – iarbă grasă, copacul de bani, copacul vieţii.

Familia Aizoaceae reprezentată de 105 specii originare din Africa de Sud, regiunea Capului, suculente de frunză, numite şi „pietre vii”. În natură se întâlnesc până la 2500 specii. De obicei aceste plante sunt ascunse în sol, iar la suprafaţă se ivesc 2-4 frunze. Aceste suculente acumulează apa din roua de noapte. Cu sosirea ploilor, „pietrele” reînvie şi pustiul fără viaţă se acoperă cu un covor multicolor din flori albe, roze, galbene, mălinii etc.

Fam. Asphodelaceae reprezentată prin genurile Aloe, Gasteria şi Hawortia, suculente de frunză, originari din Africa de Sud. Cea mai răspândită plantă din această familie este saburul (aloe). Sunt cunoscute cca 350 specii. Plantele din genul Aloe sunt răspândite în semi-pustiuri, savane şi pustiuri muntoase, la înălţimea de 2750 m de asupra nivelului mării. Sunt prezente specii arboricole: A. dichotoma, A. marlothii, A. ferox etc.; specii arbustive: A.arborescens, ierboase: A.bellatula, A. saponaria, A. Aristata şi liane: A.ciliaris, A. striatula.

Colecţia de plante suculente este reprezentată de specii din familia Cactaceae, originari de pe continentul American. Plante xerofite, cu tulpini suculente, cărnoase, de formă columnară sau sferică, de regulă, muchiate. După arealul lor de răspândire se divizează în două grupuri: 1 – cactuşi, ce cresc în regiunile cu climă aridă (cactuşi tipici), II – plante dinpădurile tropicale (Epiphyllum, Rhipsalis, Lepismium, Hatiora, Schlumbergera, Selenicereus etc.)

Unul dintre cei mai răspândiţi cactuşi este para ţepoasă (Opuntia sp.), originară din America de Sud. Este utilizat în diverse ramuri: fructele servesc ca hrană pentru oameni şi animale atât în stare proaspătă cât şi uscată sau prelucrate. Frunzele tinere de Peireskia sunt folosite pentru prepararea salatelor. Miezul cactuşilor Echinocactus grandis, se consumă în stare proaspătă. Fructele cactuşilor sunt utilizate în diverse domenii: de Echinocereus, Myrtillocactus, Opuntia ficus–indica, Mammillaria etc. se prepară dulceţuri, gremuri şi compoturi; de Opuntia se prepară băutură alcoolică „tequilla”; se extrag numeroşi coloranţi naturali: galben, portocaliu, roşu, verde. Multe specii de cactuşi încă din cele mai vechi timpuri au fost folosite în medicina. Speciile de Helianthocereus, Trichocereus, Cereus etc. se utilizează la confecţionarea cherestelei.

În colecţia cu cactuşi din G.B.(I.) sunt prezente speciile: Opuntia bergeriana (limba soacrei), Consolea rubescens - arbori de h=3,5-6,0 m cu diametrul trunchiului de peste 25-40 cm. cu o perioadă de înflorire de durată cu flori roşii, portocalii sau galben; Quabentia chacoensis, Braziliopuntia braziliensis, Cereus peruvianus – arbuşti, cu h=4 m, florile de culoare galbenă, alb; Echinocactus grusoni cactus de formă globulară alungită ce poate atinge în h=1,3 m şi în diametru 0,8 m de culoare verde deschis cu peste 30 de creste şi cu creştetul lânos; Cephalocereus senilis prezintă un cactus columnar ce atinge h=15 m de culoare verde deschis cu păr alb, ulterior gri, cu 20–30 de coaste, ariole groase, cu 3–5 spini ce ating lungimea de peste 4 cm de culoare gălbuie sau gri şi 20–30 fire de păr lung, alb sau gri.

           Genul Mammillaria este cel mai bine prezentat în colecţie şi numără la moment 165 de taxoni. Acest gen este reprezentat de plante globulare cu diametrul de 2-20 cm, sau cilindrice, cu înălţimea de 50 cm, de culoare verde, singulare ori cu multe plante în jur formând colonii. Deseori se întâlneşte fenomenul de dichotomie, când conul de creştere se împarte în 2, 4 sau 8 conuri. Pentru genul Mammillaria sunt caracteristice mamilele (de unde şi provine denumirea genului) de diferită formă: cilindrice, conice, piramidale cu 3–4 sau mai multe feţe, ori combinate, dispuse spiralat cu suc apos sau lăptos.

           Genul Astrophytum, este prezent prin 20 taxoni. Denumirea genului provine de la grecescul „astron” – stea şi „phyton” – plantă, cactus stelar (în formă de stea). O particularitate deosebită pentru majoritatea speciilor sunt punctele albe pe tulpină, formate din perişori minusculi, capabili de a absorbi umiditatea. Reprezentanţii acestui gen sunt plante globulare sau cilindrice, care pot atinge în diametru 10-30 cm, de culoare verde sau nuanţe de verde, alb cenuşiu, cu puncte de puf alb. Tulpinile au 5–9 sau mai multe creste, late, bombate, cu muchiile ascuţite sau uşor ondulate. Există specii lipsite de spini sau cu 5-20 la număr, drepţi sau curbaţi, elastici, maro sau gălbui. Florile sunt galbene sau galben deschis. Fructele globulare, de culoare roşie sau nuanţe de roşu, gri.

            Colecţia de cactuşi este reprezentată şi de genurile: Rhipsalis, Epiphyllum, Lepismium, Schlumbergera, originare de pe insulele Caraibe. Multe specii sunt plante epifite. Cactusul Selenicereus grandiflorus sau „regina nopţii” deţine tulpini verzi, agăţătoare, repente, cilindrice, vîrfuri maro şi cu rădăcini aeriene lungi. Această denumire este legată cu perioada de înflorire. Florile galbene în exterior şi albe în interior a acestei plante se deschid seara şi până dimineaţa se închid.

            În colecţie sunt expuşi şi reprezentanţi ai savanei, unde cad până la 1000 mm precipitaţii pe an, iar perioada uscată durează până la 5-6 luni. Vegetaţia de savană este reprezentată de Bougainvillea glabra un arbust cu ramuri pendente şi ale cărei flori mărunte sunt înconjurate de bractee de culoare violet deschis. La sfîrşitul perioadei uscate înfloresc şi plantele cu bulbi (Eucomis comosa, Haemanthus etc.). Genul Lagerstroemia reprezentat cu specii originare din sudul Asiei, Australia şi insulele din Golful Guineii: L. indica este o specie cu flori albe, roz sau purpurii. Clerodendrum – gen originar din Asia cu arbori, arbuşti şi liane. În colecţia GB(I) genul acesta este reprezentat de 2 specii de liane.

         Genul Hibiscus (fam. Malvaceae) - trandafir de China, originar din regiunile tropicale şi subtropicale ale Indiei,China şi insulele Canare, este reperezentat de H. rosa–sinensis, arbust de seră, care practic înfloreşte incontinuu. Florile simple sau involte variat colorate (roz-roşii, oranj, galbene, albe). Frunzele ovate, aspre, zimţate şi persistente.

          Genul Abutilon (fam. Malvaceae) – arţar de cameră, originar din pădurile tropicale ale Americii şi una dintre cele mai vechi plante de cameră.

         Nu sunt lipsă şi reprezentanţii pinofitelor tropicali din fam. Cycadaceae, plante străvechi, care datează existenţa pe Terra de cca 350 mil. de ani în urmă. În colecţie sunt prezente speciile: Cycas revoluta şi C. circinalis, plante dioice, originari din regiunile tropicale ale Asiei, Africa şi Australia, arbori mici, cu trunchiul vertical şi drept. Deţin frunze mari, ascuţite, tari şi ţepoase cu numeroase foliole liniar lanceolate. Conurile cresc în centrul plantei, înconjurate de frunze. Uneori conurile sunt uriaşe, pot ajunge la unele specii la 60 cm lungime.

        Fam. Araucariaceae, una din cele mai străvechi familii de conifere este repreznetată de genul Araucaria cu două specii: A. bidwillii şi A heterophylla, originare de pe insulele Canare şi Madere, America latină şi Australia.

        Fam. Taxodiaceae este prezentă în colecţie cu specia Cryptomeria japonica, originară din China şi Japonia ce prezintă un arbore cu înălţimea de 35–45 m, tulpina dreaptă cu scoarţa groasă brun-roşiatică, fibroasă, cu coroana piramidal-ovoidală.

        Fam. Palmae (Arecaeae), deţine cca 2800-3400 specii de plante exotice, care în zonele de origine deţin o utilizare foarte largă: hrană, căldură, material de construcţie, fibre pentru ţesături, băuturi etc. Deţin – tulpini înalte neramificate ce se termină cu o coroană de frunze penate sau palamtă (evantai). Se întîlnesc şi palmieri sub formă de arbuşti, liane. Habitează în pustiuri fierbinţi şi mlaştini tropicale, munţi şi pe malurile lacurilor şi oceanelor. În colecţie sunt prezenţi 36 taxoni: Washingtonia filifera, originară din California, Archantophoenix cunninghamiana din Australia, Chamaedorea elegans din Mexic, cu frunze penate, graţios aplecate în jos, Butia capitata din estul Braziliei, Chrysolidocarpus lutescens (palmierul de aur), originar de pe insulele Mauritius, unul dintre cei mai decorativi palmieri cu frunze penate, Sabal minor – originar din sudul SUA, Waschingtonia filifera originar din California, Rhapis excelsa (palmierul de bambus) cu tulpinele subţiri asemănătoare cu cele de stuf şi frunze sub formă de evantai, Livistona chinensis (Livistona de China) cu tulpina înaltă de cca 12 m, frunze verzi, lucioase, rotunde, glabre. Din Asia de Sud–vest este prezentă Aucuba japonica (copacul de aur) un arbust înalt, veşnic verde cu frunze pieloase, peţiolate, persistente.

          În continuare la sol sunt expuse două specii de eucalipt (Eucaliptus globulus) din fam. Myrtaceae, originar din Australia. Eucalupţii deţin dimensiuni impunătoare de cca 100 m în înălţime. Genul Callistemon este reprezentat prin C. citrinus cu flori aşezate în racem în jurul ramurilor anuale, cu numeroase stamine lungi de culoare roşie.

         Un aspect faorte atrăgător deţine Casuarina equisetifolia (fam. Casuarinaceae), arbore asemănător cu pinul. Crenguţe subţiri, aplecate în jos şi „fără frunze” (frunzele sunt reduse până la solzi) amintesc penele struţului Cazuar. Plantele din genul Causarina sunt originare din savanele Australiei de Nord–vest.

          Impresionante şi atrăgătoare sunt şi speciile de plante tropicale cu fructe comestibile din fam. Rutaceae genul Citrus, originare din regiunile cu climă musonică din Nord-vestul Indiei, China Centrală şi de Nord şi Australia de Nord-est. Portocalul (Citrus sinensis) deţine fructe cu proprietăţi dietetice. Mandarin (C.reticulata) cu frunze lanceolate, mirositoare, fructele la coacere au culoare oranj, comestibile. Lămâiul (C.limon ) este reprezentat prin 15 soiuri, cele mai răspândite fiind: Mayers, Pavlovskii, Ponderosa (fructele ating 500-600 g în greutate). Fam. Myrtaceae (Psidium guajava) arbust veşnic verde cu h=10 m, originar din regiunile tropicale ale Americii, cu fructe sub formă de pară sau sferice, de nuanţă galbenă şi miez mustos aromat, comestibile. Acca sellowiana, originară din Uruguai, sudul Braziliei şi nordul Argentinei, plantă veşnic verde cu flori albe-roze. Fructele conţin pectine, acizi  şi cei important sunt bogate în compuşii iodului. Fam. Rosaceae (Eriobotria japonica) moşmon japonez, originar din Japonia şi China, arbore cu h=5,5 m, frunze persistente, pe partea superioară verzi, pe cea inferioară scvamoase, fructele sunt galbene, comestibile cu o sămânţă mare, cafenie. Fam. Lauraceae (Persea americana), avocado, abaccati, originară din pădurile muntoase ale Mexicului şi America Centrală. Deţine fructe cărnoase, aromate, care după dimensiuni variază de la o prună mare până la un zămos nu prea mare cu miezul uleios, comestibile şi bogate în vitamine. Fam. Lauraceae (Laurus nobilis), laur (frunza de dafin), originar din sudul Europei, arbore cu înălţimea de 6-18 m cu scoarţa netedă, frunze  persistente, oblong-lanceolate. Fructul - bacă ovat-oblongă, negru sau negru-albăstrui. În antichitate copacul de laur era socotit sfânt şi se sădea lângă lăcaşurile lui Apolon. Laurul a devenit simbolul gloriei, victoriei şi păcii. Fam. Caricaceae (Carica papaya, C. quercifolia), copacul de zămos, papaia, originari din Mexicul de Sud şi America Centrală, arbori cu h=6 m, neramificat, cu frunze mari penate, tulpina moale, falsă, cu urme lăsate de frunzele caduce. La subţioara frunzelor direct pe tulpină se formează flori mari de culoare albă. Fructele de papaia amintesc zămosul. Fam. Punicaceae (Punica granatum), rodie, originară din Asia de Vest şi Europa de Sud, reprezintă arbori mici cu frunze lanceolate cu o perioadă scurtă de repaos, de o culoare verde intensă. Florile sunt simple ori involte, mari, portocalii-stacojii, roşii în formă de cupă, sesile. Fructul, bacă globuloasă cu coaja groasă, pieloasă, de culoare roşie, cu numeroase seminţe înconjurate de un înveliş cărnos, roşiatic, semitransparent, comestibile. Fam. Oleaceae (Olea europaea), măslinul, originar din regiunile mediteraniene, tropicale ale Asiei şi Africii, arbore, h=10-12 m, frcutul drupă, conţine procent înalt de ulei bogat în vitamine. Fam.  Moraceae (Ficus carica), smochin, originar din regiunile tropicale ale Africii, Americii, Asiei şi Australiei. Arbust, rar arbore cu h=5-6 m. Fructul sub formă de pară cărnoasă, dulce, netedă, comestibilă.

         Această seră găzduieşte şi arborele de cafea (Coffea arabica), răspândit în toate ţările tropicale, originar din Etiopia, Yemen. Arbore sau arbuşti cu frunze întregi, persistente, veşnic verzi, la baza cărora sunt aşezate  buchete de 3-7 flori albe cu miros  de iasomie. Fructul deţine două seminţe „boabe de cafea” din care se prepară după prelucrare diferite băuturi.

           La parapetul din stânga al serei  este amplasată colecţia de plante  din genul Pelargonium (fam. Geraniaceae), originare din Africa şi sudul Spaniei. Denumirea genului provine de la grecescul „pelargos” – cucostârc, după asemănarea fructului cu ciocul barzei. Pelargoniile (muşcatele) sunt plante erbacee, anuale şi perene, pubescente cu tulpini suculente şi cu mult foliaj. Frunzele sunt foarte variate. Flori simple sau involte, divers colorate, adunate în umbele, terminal pe tije lungi. Fructul - capsulă lungă. În colecţie sunt prezente 130 de taxoni, repartizate în 4 grupe: 1 – P.zonale cu 83 de soiuri şi forme; II – P. grandiflorum cu 21; III –P.peltatum cu 17 şi IV – grupul celor aromatice cu 9 taxoni.

          În aceeaşi secţie se află o expoziţie de plante de Strelitzia reginae (fam. Strelitziaceae), păsărea paradis, numită în cinstea soţiei regelui Angliei George al  III, Chalrlotte născută în Meclenburg – Strelitz. Această plantă este originară din Africa de Sud şi prezintă un interes deosebit pentru industria floricolă. Deţine frunze mari, persistente, glauce, lung peţiolate cu lamina larg-eliptică, de până la 45 cm lungime. Florile sunt zigomorfe, portocalii-albăstrui grupate în inflorescenţe, se desfac dintr-o teacă  ascuţită în formă de carenă, succesiv. Tot aici putem admira şi S.nicolai o plantă gigantică ce poate atinge h=3-5 m cu frunze eliptic-alungite cu baza  rotungită şi lungimea de 1-1,5 m şi lăţimea de cca 60 cm. Inflorescenţa apare din teaca frunzelor în formă de carenă, petalele exterioare de culoare albă cu lungimea de 15 – 17 cm, iar lăţimea 0,6-1,8 cm, cele interioare de culoare albastră.

           Următoarea secţie adăposteşte plante din pădurea tropicală virgină. Lianele folosesc arborii ca suport pentru deplasare spre lumină, iar epifitele utilizează ramurile ca loc de germinare a seminţelor, astfel fiecare arbore formează o mică pădure, iar în timpul înfloririi o adevărată grădină cu flori. 

           În colecţie sunt prezenţi reprezentanţi din fam Araceae cu o bogată diversitate de specii şi cultivari, în număr cca 137 de taxoni. Cele mai bogate sunt genurile: Philodendron – 35 taxoni, Anthurium – 24, Aglaonema – 19, Scindapsus – 7, Monstera – 7 etc. Denumirea genului Anthurium în traducere din limba greacă înseamnă „floare-coadă” după forma inflorescenţii la multe specii sau se mai nimesc „floarea –flamingo”. Arealul de răspîndire este Mexicul de Nord şi insulele Antile Mari până la Brazilia de Sud, Argentina de Nord şi Paraguay. Este reprezentat în colecţie prin A. andreanum, A. scherzianum. Gen. Monstera, reprezintă liane erboase, larg utilizate în diverse amenajări. Este reprezentat prin M. deliciosa, M. Karvinski etc. Genul Philodendron, reprezintă liane epifite. În expoziţia prezente speciile Ph. eichleri cu frunze gigantice, întregi şi Ph. sellou cu frunze lobate. Pe tulpini în condiţii de umiditate sporită a aerului se dezvoltă rădăcini adventive, care le permit să se agaţe de scoarţa copacilor pentru a căuta hrană suplimentară. Inflorescenţa la reprezentanţii fam. Araceae este de tip spadice cu spatul întins.

            

Din pădurile tropicale ale Americii provin şi speciile genului Syngonium, plante liane. Plantele din acest gen iniţial deţin frunze falcate, iar la maturitate palmate cu 5 -9 segmente, lung-peţiolate. Fam. Araceae deţine şi specii de plante cu rizom: Spathyphyllum sp. şi  Stenospermation sp., reprezentanţii cărora sunt prezenţi în colecţiile noastre. Denumirea genului Spatyphyllum provine de la cuvintele greceşti „spatha” - spată şi „phyllon” – frunză ce reflectă asemănarea cu spata, care capătă culoare verde la sfârşitul perioadei de înflorire la multe specii. În colecţiile G.B. acest gen este reprezentat prin 5 specii şi cultivari.

             În regiunile tropicale ale Americii Centrale şi de Sud sunt răspândite cca 35 de familii endemice, una din ele este prezentă în expoziţiile noastre: bromeliile (fam. Bromeliaceae), originare de pe continentul American cu excepţia speciei Pitcairnia feliciana originară din Africa de Vest. Această familia include cca 2500 specii unite în 46 de genuri. Bromeliile sunt un grup fascinant de plante – majoritatea trăiesc fără sol, printre crengile copacilor; şi unele pot chiar să prospere suspendate în aer, atârnând de ramuri sau de cablurile electrice şi de telefon. Plantele suspendate sunt bromelii care aparţin genului Tillandsia şi câteva specii din genul Vriesea. Acest grup se divizează în 2 subgrupe: plante cu tip de nutriţie aerian propriu-zis. Din prima subgrupă sunt speciile din gen. Tillandsia: T. Caput-medusae, T. bulbosa, T. Butzii etc. baza frunzelor cărora este lărgită formând un bulb fals, în care deseori îşi găsesc adăpost furnicile, care servesc ca pază şi asigură planta cu substanţe nutritive. Din subgrupa doua fac parte T. usneoides, frunzele căreia sunt acoperite cu perişori  absorbanţi, prin intermediul cărora planta primeşte apa şi substanţele nutritive din atmosferă. Unele specii de Tillandsia deţin inflorescenţă originală, viu colorată, atractivă. Una dintre cele mai fascinante tillandsii suspendate este muşchiul spaniol  (Tillandsia usneoides), care creşte în fâşii lungi suspendate de copaci, stânci şi orice alt suport pe care îl poate găsi. Deşi bromeliile aeriene sunt cele mai ciudate şi mai fascinante, există şi multe alte tipuri. Cel mai cunoscut este ananasul, care a fost prima specie de bromelie adusă în Europa, de către Columb din cea de-a doua sa călătorie dinn Lumea Nouă.

            Majoritatea speciilor de bromelii sunt plante decorative atât prin frunze de diverse nuanţe cât şi prin inflorescenţe. Unele inflorescenţe sunt foarte decorative, dar la tipurile cu vază florile sunt adesea mici şi insignifiante, cuibărindu-se în vază însăşi. Pentru a ajuta la atragerea insectelor polenizatoare, frunzele superioare ale rozetei devin viu colorate, adesea într-un roşu aprins, precum neoregeliile şi nidulariile. Multe specii de Vriesea au inflorescenţa sub formă de sabie, viu colorată.

              În cazul tuturor bromeliilor, înflorirea este urmată de moarte – cel puţin a acelei părţi a plantei, care a înflorit. Totuşi, de obicei , lăstarii tineri cresc de mai jos  de locul de înflorire la baza frunzelor.

           Grădina Botanică (I) a AŞM dispune de o colecţie de bromelii ce numără  cca 124 taxoni uniţi în 23 de genuri. Cel mai bine sunt reprezentate genurile: Aechmea - 26 taxoni; Billbergia – 24; Cryptanthus – 12; Neoregelia – 15 ; Nidularium – 9; Vriezea 13 etc.

             În continuare în această seră este amplasată colecţia de plante din genul Dracaena (fam. Dracaenaceae), originare din Africa  tropicală şi de Sud, insulele Mascarene şi Madagascar. În cadrul genului se întâlnesc arbuşti sau arbori, pe tulpinele cărora se află pete roşii ale unui suc răşinos, numit „sângele draconului”. Frunzele liniare, liniar-lanceolate, recurbate, amplexicaule, sagitate le dau asemănare de palmier. În condiţiile noastre dracenele se folosesc ca plante decorative prin frunze. În colecţie gen. Dracaena este reprezentat de 14 taxoni. Plantele din acest gen deţin o decorativitate foarte înaltă şi sunt utilizate în înverzire şi amenajare.

             Genul Codeum din fam. Euphorbiaceae, este reprezentat prin 15 soiuri de crotoni. Aceştea reprezintă arbuşti cu frunzele cu o diversă varietate de forme şi nuanţe.

           În acestă secţie atenţia vizitatorilor este copleşită de ferigi (filumul Pteridophyta), care au apărut cu aproape 350 mln ani în urmă şi au fost primele plante, care au cucerit uscatul, stăpânindu-l timp de 100 mln ani. În prezent ferigile sunt utilizate doar ca plante decorative, dar plantele masive care au existat cu milioane de ani în urmă au cauzat formarea cărbunelui şi ţiţeiului. Cu toate că ferigile joacă un rol minor, comparativ cu cel din perioadele geologice anterioare, totuşi actualmente ele enumeră cca 10 000 specii. Foarte răspândite sunt ferigile în pădurile tropicale umede, unde cresc în abundenţă nu numai pe sol sub coroana copacilor, ci şi ca epifite, pe tulpinile şi crengile acestora.      

       Colecţia de ferigi din G.B.(I.) este alcătuită din 76 de taxoni (50 de specii şi 26 de varietăţi şi cultivari) ce se referă la 34 de genuri şi 14 familii şi cele mai reprezentate sunt: Adiantaceae (4 specii şi 7 cv.), Oleandraceae (5 specii şi 10 cv.), Polypodiaceae (18 specii şi 3 cv.) etc. Cele mai decorative şi rezistente ferigi pentru înverzirea interiorurilor sunt reprezentanţii genurilor: Adiantum, Asplenium, Nephrolepis, Platicerium, Pteris, Phlebodium etc.

      În vecinătatea ferigilor este amplasată colecţia de plante din fam. Piperaceae cu 2 genuri: Piper cu 5 taxoni şi Peperomia cu 46 taxoni. Din genul Piper cel mai răspîndit este P. nigrum, arbust cu tulpina târâtoare sau agăţătoare. Frunzele de o nuanţă verde-închis, lucioase. Fructul bacă utilizat în industria alimentară. Genul Peperomia include plante perene, erbacee sau semi-arbuşti deseori suculenţi. Frunzele sunt aşezate pe tulpini altern, opus sau în verticiliu. Flori mici de culoare albă dispuse în unflorescenţe spiciforme, lungi şi subţiri. Peperomiile deţin decorativitate datorită frunzelor.

           În centrul secţiei este amplasată colecţia de plante din genul Ficus (fam. Moraceae) cu cca 50 de taxoni de plante, liane (F. pumila) - arbori (F. benjamina, F. lutea etc.). Sunt cunoscute cca 800 de specii de ficuşi sub formă de arbori, arbuşti şi liane răspîndite în regiunile tropicale şi subtropicale ale ambelor emisfere ale globului. Unii arbori ating înălţimea de până la 30 m , iar frunzele mari, pieloase – pînâ la un metru în lungime.  

              Aici poate fi admirat bananul (Musa nana), plantă erbacee, care atinge înălţimea de 10-12 m, face fructe comestibile, adunate în ciorchin. Speciile genului Musa sunt originare din regiunile tropicale şi numără cca 80 specii. După fructificare plantele mor, generând altele noi din mugurii ce se dezvoltă pe rizom.

            În continuare se află colecţia de plante din genul Begonia (cca 40 de taxoni), originare din pădurile tropicale ale Americii de Sud, Asiei şi Africii  erbacee, semi-lemnoase, semi-arbuşti, urcătoare sau pendente, anuale şi perene, cu tije suculente, rigide, rădăcini fibroase sau tuberculi. Unele se cultivă mai ales pentru flori, altele pentru frunze, dar cele mai multe şi pentru flori şi frunze.

          Această seră adăposteşte de asemenea o familie de plante cu cele mai frumoase şi ciudate floridin lumea vegetală – orhideele (Orchidaceae) – reginele plantelor. Florile sale intrigă prin aspectul neobişnuit, aparent ireal. Sunt plante larg răspândite în lume şi se cunosc în prezent cca 24,5 mii de specii, dar reeşind din faptul că multe din ele cresc în regiunile tropicale neexplorate complet şi probabil există multe specii şi varietăţi nedescoperite. Orhideele sunt plante cosmopolite. Ele se întîlnesc pe toate continentele, cu excepţia regiunilor polare şi pustiuri.

           Grădina Botanică (I) dispune de o colecţie de orhidei ce numără la moment cca 27 de taxoni: Angraecum, Anselia, Bletilla, Gongera, Epidendrum, Ludisia, Phalaenopsis, Paphiopedilum etc.

           Colecţia de orhidei este urmată de un grup de plante perene, erboase şi arbuşti, mai rar arbori ce se referă la fam. Acanthaceae. Plantele din această familie sunt originare din regiunile tropicale ale Asiei de Sud-vest, Africii, Americii Centrale, de pe litoralul Mediteranian şi Australia. În această familie sunt reunite cca 250 de genuri şi 2500 de specii. În colecţiile GB(I) sunt prezenţi cca 25 de taxoni. Un interes deosebit prezintă Pachystachys lutea – o specie cu flori albe dispuse în spic de culoare galbenă , cu frunze eliptice, verzi cu nervuri proeminente. O altă specie este Sanchezia nobilis (Sanchezia nobilă) – care înfloreşte în diferite anotimpuri cu flori galbene, dispuse în paniculă terminală, erectă, densă, cu ramuri purpurii. Frunzele au peţiolul scurt-înaripat, lamina lunguieţ-ovală, ascuţită, dentată  cu dungi galbene bine pronunţate.